And there goes another one!

Am avut parte de unele peripeţii de la ultima postare. Durerea provocatã de capãtul de arc din partea stângã sus era aşa de supãrãtoare încât m-am hotãrât sã rezolv problema.
Dupã ce am discutat cu doamna doctor ortodont nr. 1 (cea din ţarã) am înţeles cã nu doar un ortodont mi-ar putea scurta arcul, ci cã aceasta ar fi o operaţiune foarte uşoarã pentru orice stomatolog (fie cu un cleştişor în cazul în care bucata de arc ieşitã în afarã e mai lungã sau cu o frezã dacã e mai scurtã). E bine de ştiut şi pentru alţi purtãtori de aparat cã, în urma mişcãrii dinţilor, se poate întâmpla oricând în timpul tratamentului ca un capãt de arc sã iasã din senin în afarã şi sã rãneascã obrazul, chiar dacã la activare nu deranja deloc. Acesta a fost si cazul meu. De aceea nu e rãu sã avem un specialist care sã ne poatã administra un tratament paliativ în orice loc ne-am afla (în vacanţã, în delegaţie, etc.)

M-am dus aşadar la medicul stomatolog care are cabinetul lângã mine, dar nici nu a vrut sã mã vadã, spunând cã nu se bagã şi cã orice ar fi e de competenţa unui ortodont. Sincer, eu cred cã în ţarã lucrurile s-ar fi rezolvat rapid şi la stomatologul generalist. Cum nu mã încântã ideea de a merge la ortodonta mea de aici, am zis sã încerc auto-terapia. Dupã experienţa aceasta nu aş mai recomanda-o nimãnui. L-am rugat pe soţul meu sã îmi scurteze capãtul acela supãrator de arc cu un cleştişor, ceea ce a şi fãcut, doar cã atunci când a dat sã tragã instrumentul sã îl scoatã a decolat şi ultimul bracket. Ultimii doi brackets-i de pe molari se mai numesc şi tubuşoare şi am înţeles cã au în principal rolul de a ancora arcul (ca un fel de lãcãţele). De altfel, atunci când mi-a fost montat aparatul sus numai într-o singurã parte mi-au fost colate ambele tubuşoare, în cealaltã dinţii erau prea strâmbi şi nu rezista lipit, aşa cã am stat cu un singur tubuşor pânã la urmãtoarea vizitã. Şi acum, la aparatul mandibular, am deocamdatã numai câte un tubuşor pe fiecare parte. Ştiam aşadar cã nu e chiar o tragedie faptul cã am nenorocit un tubuşor, dar în dimineaţa aceea trebuia sã plec în vacanţã şi acum aveam o ditamai bucata de arc care putea pendula liber. Nici n-am mai încercat sã îl lipesc cumva cu cearã, ci m-am dus glonţ la dna dr. ortodont nr. 2, chit cã mi-aş fi dorit sã o evit, dar dacã e musai, cu plãcere! Dumneaei are ore de consultaţie de luni pânã joi de la 9 la 11 dimineaţa şi evident cã la 10.40 când am ajuns eu la cabinet nu mai era demult acolo. I-am explicat recepţionistei ce se întâmplase şi ea mi-a rãspuns strâmbând din nas şi din vârful buzelor (iatã şi motivul care mã fãcea sã nu îmi doresc sã calc pe acolo) cã trebuie sã îmi fac programare la doamna doctor în altã zi cã ele nu au voie sã recoleze brackets. A trebuit sã mã rog de ea, explicându-i cã plec 9 zile în vacanţa şi nu pot sta aşa, ca sã catadicseascã sã se uite la mine. Tratamentul în sine a durat vreo 10 secunde, de cum am deschis gura a înţeles problema (era evidentã!) şi mi-a scurtat arcul la nivelul bracketului anterior.

Am discutat ulterior cu medicul meu curant din ţarã şi i-am explicat ce faptã de vitejie fãcusem. Cam douã zile dupã aceastã acţiune neinspiratã a mea am simţit o presiune crescutã la capãtul opus al arcadei superioare, dar doamna doctor m-a asigurat cã lipsa ultimului tubuşor pânã la urmãtoarea noastrã întâlnire în ţarã nu îmi va afecta negativ evoluţia tratamentului.

În rest, de la ultima activare/postare nu m-am mai confruntat cu nicio problemã şi dupã acţiunea „Tubuşorul” nu am mai avut disconfort. Iatã ce modificãri am observat în ultima perioadã:

·         Sus - incisivul central stânga a mai coborât un pic dupã ce doamna doctor nr. 1 mi-a aplicat arcul îndoit. Sigur cã mai e destul de lucru acolo, dar mi se pare cã s-a mai redus din decalaj.

o   Incisivul central superior stânga a fost deplasat uşor mai în spate şi rotit foarte uşor înspre stânga, ceea ce îl apropie încet-încet de o poziţie normalã

·         Jos - caninul drept s-a ridicat destul de mult spre bucuria mea, dar şi aici mai e cale lungã pânã la normalitate, ceea ce era de aşteptat datã fiind poziţia iniţialã a dintelui.

o   caninul drept s-a inserat o bucatica buna pe arcada, dar şi acesta e doar un început

·         Mi se pare cã se potrivesc din ce în ce mai bine cele douã arcade atunci când muşc, se simte o schimbare în bine, chiar dacã în perioada aceasta am o ocluzie de tranziţie

Inserez, desigur, şi câteva fotografii recente:

Asimetria initiala a dintilor (arc drept)

Dupa 3 saptamani de purtare a arcului indoit

Situatia initiala pe mandibula

La 5,5 saptamani de la montarea aparatului mandibular

UPDATE: Astãzi am avut prima activare dublã în Germania. A decurs fãrã incidente majore, dar de fiecare datã observ lipsa de îndemânare a asistentei care îmi face activarile. În afara faptului cã pune foarte multã presiune pe dinţii mei când îmi schimbã elasticele şi e dureros, azi mai ca nu reuşea sã monteze elasticul pe mai mulţi brackets-i de jos. Cel mai mult s-a chinuit cu segmentul de catenã elasticã de pe molarii şi premolarii de jos (6-4). Şi încã ceva care m-a nemulţumit profund. Cum astãzi era ultima zi activã înainte de vacanţa de trei sãptãmâni în care toatã clinica va fi închisã, erau destul de aglomeraţi. Asistenta a început sã îmi scoatã elasticele vechi şi apoi m-a lãsat sã aştept cel puţin 20 de minute întinsã pe scaun (îl coboarã mereu la orizontalã, ceea ce pe mine mã face sã mã simt uşor ciudat) în timp ce ea vorbea la telefon sau primea alţi pacienţi. Am înţeles, desigur, cã erau ocupaţi şi nu m-am impacientat, dar am fost şocatã sã constat cã asistenta care mereu pleca cu mãnuşile pe mâini s-a dezinfectat pe mãnuşi numai dupã prima ieşire, dupã urmãtoarele douã mi-a bãgat direct degetele înmãnuşate în gura dupã ce apucase cu ele telefonul, mouse-ul, clanţa. Şi chiar ieri a fost un reportaj la ştiri despre igiena insuficientã din clinicile germane care poate duce la rãspândirea infecţiilor intra-spitaliceşti cu viruşi rezistenţi la tratament. Ca sã nu mai zic cã la câţi bani îmi iau ar fi fost de un minim bun simţ sã îşi schimbe mãnuşile de fiecare datã cu unele noi.

Adaug şi o fotografie cu zâmbetul meu actual dupã activare, farã elasticele îngãlbenite din fotografiile precedente:

P.S. Şi cum tot scriam eu mai sus cã n-aş recomanda nimãnui sã se autotrateze, ce credeţi cã o îndemna asistenta care îmi face mie activãrile pe o altã pacientã la telefon? Sã punã mâna pe un foarfece mic de unghii şi sã îşi scurteze ea singura arcul unde o deranja. Cum stãteam eu aşa pe jumãtate tratatã aşteptând-o pe asistentã sã se întoarcã în cabinet n-am putut sã nu mã gândesc, desigur şi prin prisma experienţei mele recente, cã nu e cea mai buna recomandare a unui cadru medical în preziua închiderii clinicii pe trei sãptãmâni. Având în vedere cât de uşor e sã decolezi un bracket încercând sã scurtezi arcul, de ce n-o fi chemat-o sã tragã o fugã pânã la clinicã şi o rezolva în 5 secunde ea în aşa fel încât sã nu o mai deranjeze nimic urmãtoarele 3 sãptãmâni. Ca sã nu mai zic cã era şi doamna doctor acolo care i-ar fi putut oferi o soluţie mult mai bunã prin recolarea bracketului. Se pare cã nu numai pe mine mã trateazã sub aşteptãri, ci pe mai mulţi pacienţi. Mãcar acum nu mi se mai pare o prostie atât de mare cã am încercat sã-mi scurtez arcul pe cont propriu ;-)