8 luni şi jumãtate cu aparat dentar

În urmã cu o sãptãmânã am fãcut o vizitã în ţarã special pentru o nouã activare la doamna doctor ortodont nr. 1. Dupã ce mi-a dat jos arcurile şi elasticele vechi (catena elasticã de jos se şi rupsese pe un molar) mi-a facut un detartraj cu ultrasunete. Deşi îmi mai fãcuse unul cu doar 7 sãptãmâni şi jumãtate în urmã, îmi place atât de mult senzaţia de dinţi curaţi de dupã încât un detartraj mi se pare oricând binevenit.

Sus mi-a fãcut doar foarte puţin stripping, mai ales pe partea stângã între incisivul central şi lateral unde observasem şi eu cã era destul de dificil sã introduc aţa dentarã. Mi-a pus pentru prima datã un arc de oţel sus pe care l-a deformat de o parte şi de alta a incisivului central stâng care e încã prea sus faţa de vecinul sãu din dreapta. Când mi-a montat iniţial arcul de oţel mi-am fãcut griji pentru cã se simţea o presiune foarte mare asupra dinţilor. Spre deosebire de arcurile de NiTi pe care le-am purtat pânã acum, acest arc nu mai este elastic şi, dacã am înţeles eu bine, secţiunea arcului nici nu mai este rotundã, ci angularã. Cu acest arc fac oficial tranziţia înspre o nouã etapã de tratament şi, spre bucuria mea, senzaţia de presiune a dispãrut rapid. Nu am avut parte nici de o sensibilitate dentarã mai mare în zilele urmãtoare decât la activãrile precedente.

Jos mi-a fãcut un stripping mai serios, concentrat mai ales pe dinţii anteriori care mai trebuie împinşi înspre înapoi şi care, fãrã acest stripping, nu ar fi avut cum sã se mişte şi atunci am fi pierdut vremea degeaba. Port in continuare o catena elasticã din cap în cap care are menirea de a trage dinţii înapoi. De data aceasta dinţii de jos au fost mai sensibili şi stripping-ul mi s-a pãrut deranjant, dar doamna doctor mi-a dat cu un spray cu anestezic local, ceea ce a uşurat lucrurile. Inserarea arcului a fost îngreunatã simţitor de resturile de compozit de pe tubuşoare aplicate paliativ de alţi medici dentişti, cum am povestit acum douã luni. Cu multã rãbdare, doamna doctor a lucrat cu o freza foarte finã şi mi-a destupat tubuşoarele.

Cu aceste arcuri foarte puternice am ajuns şi la faza la care pot purta elastice între cele douã maxilare pentru corectarea ocluziei. Trebuie sã port elasticele obligatoriu pe perioada nopţii, dar nu e rãu sã le port şi ziua – eu încerc sã le port cât pot mai mult. Doamna doctor m-a instruit cum sã-mi agãţ elasticele în formã de triunghi între caninul superior şi caninul şi primul premolar inferior. Am plecat din cabinet cu elasticele puse, dar apoi acasã m-am chinuit zeci de minute în oglindã pentru cã pe partea stângã îmi sãrea mereu elasticul de pe caninul inferior. Am contactat-o pe doamna doctor care mi-a rãspuns rapid şi mi-a sugerat sã degajez ligatura doar din dreptul cuierului de pe bracketul caninului. Am intervenit cu o şurubelniţã dezinfectatã foarte finã (de ceasornicãrie – cu acul mi-a fost fricã sã nu-mi înţep gingia) şi în douã secunde am înlãturat catena elasticã de pe toatã partea inferioarã a bracketului de pe canin. Deşi nu am putut fi atât de precisã pe cât mi-ar fi plãcut, m-am bucurat cã e foarte uşor sã agãţ elasticul pentru corectarea ocluziei acum.

La început presiunea elasticelor dintre arcade mi s-a pãrut foarte mare, dar m-am obişnuit repede. Încã mai resimt o uşoarã presiune dimineaţa dupã o noapte de purtare a elasticelor, dar nu e nimic dramatic. Mã bucur cã nu trebuie sã le port continuu pentru cã e mai dificil sã vorbeşti cu ele, dat fiind cã îţi ţin fãlcile încleştate şi te obligã sã vorbeşti printre dinţi. Noaptea însã nu e o problemã sã le port.

În aceastã fazã de tratament doamna ortodont are foarte multe ajustãri de fãcut şi trebuie sã ne vedem mai des (ideal lunar, dar datã fiind situaţia mea, cel puţin la douã luni). E foarte important sã vadã cum s-au mişcat dinţii şi sã intervinã punctual cu stripping sau cu o deformare a arcului acolo unde e nevoie. Mã bucur cã am ajuns la dumneaei şi ca îşi dã tot interesul sã îmi ofere un tratament care sã rãspundã exact nevoilor mele terapeutice. Şi spun acest lucru gândindu-mã la recomandãrile unui alt medic ortodont care mi-a zis cã dupã primul an de tratament ne vom vedea la 8-10 sãptãmâni pentru cã atunci nu mai sunt aşa de multe de fãcut – deci tocmai pe dos faţã de ceea ce trãiesc acum. E drept cã ajustãrile pe care mi le face medicul meu curant nu sunt extrem de bãtãtoare la ochi, dar sunt nişte lucruri de fineţe absolut necesare pentru ca tratamentul sã îşi poatã urma fãgaşul normal. De cele mai multe ori nu suntem conştienţi la prima consultaţie de aceste diferenţe de abordare ale specialiştilor, dar eu am ajuns sã le consider foarte importante, cu atât mai mult cu cât ortodontul care prefera activãrile mai rare mi-a dat o duratã estimativã a tratamentului de 3 ani şi voia sã mã mai pãgubeascã şi de 4 dinţi sãnãtoşi!

La 8 luni si jumatate de la inceperea tratamentului

Inainte de montarea aparatului dentar